Istorie

Secolul al XVIII-lea menţine atenţia asupra satului Ratina, dispărut mai târziu, tot printr-un zapis de vânzare-cumpărare. Astfel, la 20 februarie 1702, logofătul Neagu, fiul comisului Mitică din Bucov, vindea preotului Dumitran ot Ploieşti, a şasea parte a moşiei "Treistianilor de la Ratina, la câmpu, den jos de Inoteşti" (Ibidem, 149). Un an mai târziu, la 26 aprilie 1703, logofătul Borcea din Netoţi vindea aceluiaşi preot Dumitran din Ploieşti, 42 de stânjeni, partea lui "de moşie din Trestiani, de la Ratina, du peste Cricov-ul Sărat." Iar la 8 martie 1706 ne întâlnim, din nou, cu Mihai - clucerul din Netoţi, care vindea tot preotului Dumitran din Ploieşti restul "de moşie de la Ratina, peste Cricov (-ul Sărat - n.n.), care să cheamă Inoteşti, de să hotăraşte (învecinează - n.n.) cu jupan Fronii şi cu jupâneasa Chirana".